După căderea Imperiului Sovietic,
dincolo de problemele sociale, una dintre cele mai stringente probleme a fost prezența
trupelor armatei ruse pe teritoriile statelor nou formate.
Crearea CSI nu a prevăzut rezolvarea acestei
probleme.
Odată cu declararea suveranității
RSSM, Rusia s-a implicat brutal în politica internă a statului Republica
Moldova, iar odată cu declarația de independență obiectivul principal a fost de
a ancora RM în sfera de influiență rusă.
Astfel a fost activizat Interfrontul,
care a dus la apariția coloanei a 5-a.
Aceasta a dus o luptă subversivă din
care a rezultat separarea teritoriului din stânga Nistrului, în urma unui război
la care au participat activ și trupele Armatei a 14-a din Rusia.
De exemplu, la 19 mai 1992, încercând
să explice „pericolul” la care, chipurile, sunt supuse familiile ofiţerilor
Armatei a 14-a, trupe ale acesteia au părăsit garnizoana din Tiraspol și s-au
deplasat la peste 50 km, unde s-au implicat în conflictul armat din apropierea
oraşului Dubăsari. În această zi, pe câmpul de luptă, s-au aflat tancuri cu
însemnele Federaţiei Ruse.
Orice ar spune azi unii, în 1992 a
fost o acțiune de subminare a integrității teritoriale a Republicii Moldova din
partea federației Ruse.
De aceia mă simt obligat să le
răspund unor funcționari, dar și actualului ministru de externe, Nicu Popescu,
să se documenteze. Nu de alta, dar îmi vine să
parafrazez un citat din Biblie și să spun: ”Iartă-i, Doamne, că nu știu ce
vorbesc!”.
